Un gand (sau chiar mai multe) inainte de Craciun


10868023_10205557803735262_5127414787085542668_n

Un ceai cald, fumegnd pe noptiera. Respir adanc, ma bucur de liniste, o linistite atat de ravnita incat as imbratisa-o daca-as putea. Instalatia din pomul de iarna clipoceste lenes, semn ca rezistenta e pe duca. Inca una pe lista de cumparaturi. De fapt, nu. Nu mai cumpar nimic, nici macar cadouri. Nu, nu urasc Craciunul, candva il asteptam cu sufletul la gura. Acum nu mai e al meu, e al copilului meu, e bucuria lui. Ma bucur alaturi de el, astept alaturi de el sosirea Mosului, ma minunez odata cu el de pomii sclipitori, de stelutele lipite pe vitrine. Bucuria lui e bucuria mea. Mai departe, incep gandurile.
Sarbatoarea Craciunului nu e pentru toti. Ma gandesc la cei care vor fi departe de familie, constransi la un loc de munca in slujba noastra. La pompieri, la medici, la politisti, la soferii de cursa lunga uitati prin Europa de patroni din ce in ce mai grasi. Nu pot uita nici lacrimile miilor, zecilor de mii de copii care-si asteapta mamele plecate de prea mult timp. Nu pot ignora strigatele de durere a celor care nu au ce pune pe masa. Da, stiu, e usor sa vorbesti cu burta plina. Da, stiu, nu putem duce in spate toate durerile omenirii. E doar un gand…
Ma gandesc sa schimb povestea, asa cum tot promit de cativa ani incoace. Sa las persoanele sa se aleaga singure, sa nu le mai aleg eu pe ele. Avem (?) dreptul sa fim iubiti pentru ceea ce suntem, nu pentru ceea ce stim sau pentru ceea ce reprezentam. Suntem fiinte fragile, cu un echilibru precar, a carui pierdere temporara nu ar trebui sa ne rusineze. Luam medicamente pentru orice boala, dar cu sufletul ce facem, cu ce-l hranim? Cu barfe, rautati, minciuni? Toti suntem necesari, niciunul indispensabil. Cateodata trebuie sa ne dam de-o parte, sa lasam scena noilor sositi. Nicio poveste de dragoste nu dureaza la nesfarsit. Confuzie, mare confuzie, nu am curaj sa spun ca nu. Sunt ganduri, asa cum v-am mai spus.
As vrea sa strang in brate toate sufletele singure si impovarate, sa le spun ca singuratatea nu e o pedeapsa. Singuratea te intareste, odata ce-ai avut de-a face cu ea, nu te va mai speria. Vine si pleaca singuratatea si, de fiecare data, aduce cu ea forte noi. Cand esti singur nu ai nevoie sa dai explicatii nimanui, ai o libertate nestimata. Desigur, are si ea pretul ei, insuportabil pe alocuri…

Si va mai trece un Craciun.

Să nu faci copii!


Viața îți va fi afectată iremediabil, se va termina. Adio viață socială, adio nopți în cluburi, adio cinema, adio cine romantice, adio sală de sport, adio muncă. Adieu! Vei fi subjugată complet de un mic monstru plângăcios. Alăptat, schimbat, legănat, iar legănat, colici, dinți, febră, muci, băiță. Și iar de la capăt. Somn o oră, atunci când vei avea noroc. Un duş mic, pe fugǎ. Unghii netǎiate, pǎr crescut sǎlbatic peste tot. Mereu nepieptǎnatǎ, în pijamale toatǎ ziua, cu un uşor iz de lapte acru.

Frederick-Richard-Pickersgil

Ziceam de monstru’ mic. Mic am zis? Da’ de unde! Să vezi la naștere, o să ai impresia că te rupi în două, că te faci bucăți. Ce naiba tot bocești atât? Nășteau femeile pe câmp, cândva… și nu se mai plângeau ca tine, femeie ești tu? Ești femeie, ești făcută special pentru asta. Vei naște cu chin, vei alăpta până la ultima picătură de vlagă care ți-a mai rămas. Sfârcurile ți se vor sfâşia între buzele lacome ale monstrului, sânii ți se vor lăsa. Burta va fi un balon dezumflat și fleșcăit, coapsele-ți vor dansa vesel la fiecare pas.

Vei fi o mămica fericită, vei fi doar a monstrului mic. Vei povesti cu tot entuziasmul de care ești capabilă cât de haios a fost când monstrul mic a vomitat pe tine. Nu te vei plânge, oh nu. Că nu dă bine. Mamă denaturată, așa se spune. Te vei sacrifica pe altarul maternității, cât vei mai avea suflare. Vei fi fericită doar în preajma monstrului. Nu va mai exista clipă din zi și din noapte fără monstru’ mic. Bărbatul se va gândi serios să fugă de acasă, să fugă de nebuna posedată de chestia aia mică și plângăcioasă care se trezește la miez de noapte și urlă de parcă-ar veni turcii.

Continuarea o gasiti aici

Durerea plecării, prețul depărtării


Elena ducea o viață normală, nici mai bună, nici mai rea decât cea a prietenelor ei. Zilele treceau toate la fel, presărate pe ici pe colo cu mici probleme. Azi venea factura de la lumină, mâine cea de la telefon, altădată era excursia copiilor sau rechizitele de școală. Trăia, Elena, cu toporul deasupra capului. Nu se plângea, oh nu, de greutățile vieții. Încerca, pe cât putea, să se ocupe de bunăstarea familiei. Bunăstare… bunăstarea era altceva, îşi spunea Elena. Așa credea, văzându-și vecina proaspăt întoarsă din Italia. Cizme de piele, telefon ultimul rǎcnet, vopsită și coafată. Vecina ei devenise parcă mai aspră, mai sigură pe ea și avea o sclipire nouǎ în privire. Oh, ce n-ar fi dat Elena să aibǎ și ea prestanța nou dobândită de vecina ei. “Trebuie să încerc și eu”, își spuse Elena într-o dimineață, văzându-și vecina venind încǎrcatǎ de la Mall.

Sărbătorile au trecut, dar gândul Elenei rămăsese acela de a pleca. A prins curaj și a sunat o rudǎ, plecatǎ de pe meleagurile mioritice de câțiva ani. “Poți veni, dar să știi că nu mai e ce a fost odată. Traiul s-a înrăutățit și pentru noi, nu vom putea să te ținem mai mult de-o lunǎ. Ah, biletul ți-l cumperi singură, asta să fie clar“.

Edvard Munch
Edvard Munch

A plecat Elena, după ce și-a vândut verigheta pentru a-și cumpăra biletul. I-a promis soțului că va cumpăra altele mai frumoase și mai cu „greutate”. Și-a îmbrățișat fetițele, una de doi anișori și alta de unsprezece. Inima-i era strânsă într-un clește de durere, brațele-i plângeau și se-ntindeau nevrotic către copile. Ochii o usturau, fruntea-i era fierbinte. Și-a luat rămas bun de la soț, cu promisiunea că se va întoarce repede.

Continuarea o gasiti aici

Ce te tot plângi?


M-ai sunat să-mi spui că nu mai poți, nu mai suporți. Că viața ta este un faliment. Căsnicia, copiii, munca, nimic nu pare a fi așa cum ți-ai dorit.

Căsnicia ți se destramă pe zi ce trece. Te-ai căsătorit cu-n Făt Frumos, atât de frumos încât ai uitat să-i verifici cei șapte ani de acasă. Ai uitat să-l întrebi cât de mult îi place băutura și câte femei i-ar fi de-ajuns. Te-ai aruncat în căsnicie ca o virgină grăbită, fără a te uita-napoi. Acum suporți, smerită, toate calitățile lui, deloc puține.

Pietro Rotari
Pietro Rotari

Copiii, doi la număr, trag de tine până la epuizare. Citisei multe cărți de parenting, erai convinsă că nimic nu-i mai ușor decât educația unui copil. Ai aflat, foarte devreme, prăpastia dintre teorie și practică. De altfel, cum să educi un copil când tu însăți nu dai exemplu? Tu, el. Mai mult el, cu sticla de bere mereu în mână, tolănit pe canapea și lătrând la tine. Că mâncarea nu e bună, că nu ții casa cum trebuie, că ești un tocător de bani, că ești neîngrijită, ștearsă. Copiii, pe urmele lui.

Continuarea o gasiti aici

Monster in law (mama-soacră)


Am o soacră și-o iubesc. Bine, să nu exagerez, mă bucur că e ea. Femeie cu bun simț, știe să stea în banca ei. Își ceartă odrasla atunci când greșește și nu uită niciodată că și ea e mamă de fată. Că și ea e femeie, și femeile sunt stâlpul familiei. Mă critică doar atunci când mă subestimez și îmi dă curaj ori de câte ori este nevoie. Nu uită niciodată să-mi spună că trebuie să mă folosesc de armele feminine, atunci când bărbatul o ia pe arătură. Nu e perfectă, nici eu nu sunt.

De ce ziceam că-mi iubesc soacra? Ah, da! Azi mi-am adus azi aminte de anii în care hoinăream pe forumuri dedicate nurorilor. Ce lume, ce discuții… și ce soacre! Fel și fel de femei, fel și fel de sentimente. Ură blândă, ură puternică, ură distructivă, ură disperată, ură încrâncenată. Specimenele, mereu aceleași. Musai să vă povestesc.

Soacra de modǎ veche

Acest specimen, așa cum spune descrierea, trăiește în apusa-i tinerețe. E capabilă să vină să-ți controleze așternuturile după noaptea nunții. Nu te scapă din ochi o clipă și nu prididește în a-ți da sfaturi despre întreținerea căsniciei. „Bărbatul, mamă, trebuie respectat. Să nu-l întrebi niciodată unde pleacă și când vine. Să nu te iei de el dacă mai bea și el un pahar ca toți bărbații, important e că aduce bani în casă. Să ai grijă, mamă, să fie mâncarea caldă atunci când vine acasă, altfel se va duce la alta și ce ai să te faci mamă, cine te mai ia cu doi copii?”. Nu uită niciodată să-ți povestească cât de greu era pe vremea ei, când nu erau mașini de spălat și nici dero. Și tu, femeie deocheată, te plângi de dimineață până seara! Specimen des întâlnit, acest tip de soacră te poate aduce la disperare și începi să-i mulțumești lui Ion Creangă pentru „Soacra cu trei nurori”.

monster-in-law1

Soacra în carierǎ

Mereu pe fugă, îmbrăcată la patru ace, niciun fir de păr nelalocul lui. În spatele ei rămâne mereu un miros suav de parfum bun. Unghiile ei, nicidecum mâncate ca ale tale, strălucesc parcă în ciudă. Nu poți să nu te simți în inferioritate lângă o asemenea soacră. Îți aduci aminte că ai fi vrut să fii și tu ca ea. Ai fi fost, dacă nu te-ai fi grăbit să rămâi gravidă la 18 ani. Ai tăi te-au amenințat că te dau afară din casă, dacă nu te măriți cât mai repede. Te-ai măritat, ai făcut și copilul. Ai o viață socială extrem de încărcată: dimineața parc, la prânz nani, după-amiaza parc. Vrei și tu mai mult, dar cui să-i spui? Soacra te sfătuiește să nu fii ca ea. Maică-ta îți amintește că ai un copil și că trebuie să-ți asumi responsabilitățile. Înghiți în sec și trăiești din vise.

Soacra-cloşcǎ

Deși odrasla ei are mai mult de treizeci de ani, soacra nu se resemnează. Îl sună la orice ora din zi și din noapte: ”Ai mâncat puișor? Cum adică o şaorma? Nu vrei să-ți aducă mama un pic de supiţǎ, așa cum îți place ție? Hai să-ți aduc, că a pus mama numai bunătate de carne”. Puișorul, copleșit de atâta dragoste, nu reușește să-i spună nu. Te trezești cu soacra la ușă undeva, pe la ora 21. Îi deschizi și îi faci loc să intre. Pune mândră oala de supă pe masă și se uită chiorâș la tine. Doar ce ai ieșit din baie, miroși bine și arăți ca o bombă sexy gata să-i mănânce copilul. Soțul tău strănutǎ, soacra se albește la față: ”Puiule, ai răcit! Hai să-ți facă mama o frecție cu țuică și să-ți pună niște ciorapei cu oțet în picioare, nu se poate mamă să suferi atât”. Puiul de data asta protestează, dar în cinci minute se trezește în pat, cu juma’ de litru de țuicǎ pe spate. Pe la ora 23 te duci și tu în pat, puișorul sforăie. Miroase a birt, dacă știai lăsai dușul pe mâine. Mâine e o altă zi, vei suna la agenția imobiliară spund că vrei casă pe lună.

Continuarea o gasiti aici

De ce ești singură, Virginia?


Ai 75 de ani, eşti singură, la pat, în grija cuiva care mai târziu se va bucura de casa ta. Ţi s-au dus anii, viaţa a trecut. Singură, la miez de zi şi noapte, îţi depeni amintirile. Ai avut șansă, peţitorii n-au lipsit. Eraţi doar tu şi mama ta. Tatăl a murit de tânăr, poate a fost mai bine aşa. Oricum nu te-ar fi salvat. Problemele erau între tine şi ea, el probabil nu s-ar fi băgat. Sau, mai rău, ar fi fost de partea ei. Mama-i mamă, îţi spunea toată lumea. Nu e fiinţă pe pământ care să te iubească mai mult ca mama. Lumea, din păcate, nu îţi spune că există şi altfel de mame, care voit sau nevoit îţi mănâncă sufletul şi anii.

www.DanielFoto.it

“Ăsta e prea scund”, îţi spunea mama; “ăsta e prea prost pentru tine, ăsta e prea urât, ăsta e divorţat şi dacă alta nu l-a mai vrut, de ce l-ai vrea tu?”. Cândva ţi-a mai spus ca ar fi fost bine dacă ai fi avut şi tu pe cineva. Aveai deja 40 de ani, pe vremea aceea erau mult prea mulţi pentru a mai lua în calcul o căsătorie. De copii, nu mai vorbim. „Eh, mamă, când am vrut i-ai gonit pe toţi”.

Continuarea o gasiti aici

Dragă române de acasă, să-ți spun eu de ce am votat


Tie, celui care vrei sa-mi negi un drept constitutional, dobandit cu sangele celor care au murit in ’89. Tie, care pretinzi ca „spalatorii de buci” si „capsunarii” Europei nu mai niciun cuvant de spus in privinta Romaniei. Sa-ti spun eu de ce am votat, pentru prima oara in viata mea, la 30 ani. Sa-ti spun eu de ce pe 16 noiembrie mi-am petrecut noua ore la consulatul din Milano, impartind declaratii, voluntar. Sa-ti spun eu de ce in cele noua ore petrecute acolo am mancat doar o amarata de portie de cartofi prajiti, cumparata la un fastfood dupa o jumatate de ora de coada pentru a putea folosi o toaleta.

Ei bine, draga romane de acasa, ai idee ce inseamna sa fii capsunar sau spalator de buci? Ai idee ce inseamna sa fii departe de ai tai, de locurile unde ai copilarit, de mirosul de cozonaci in ajunul Sarbatorilor? Stii tu, draga romane de acasa, ce inseamna sa fii sunat de rude care iti cer ajutorul? Ajutor pe care de multe ori nu il poti da, ca nu ti-ai primit salariul la timp. Ajutor pe care alte ori il dai, pentru a plati tratamentele sanitare ale parintilor. Ajutor de cele mai multe ori dat cu draga inima, pentru a le asigura apropriatilor inca o luna cu mancare pe masa.

Continuarea o gasiti aici http://www.gazetaromaneasca.com/observator/35-actualitate/8695-drag-romane-de-acas-s-i-spun-eu-de-ce-am-votat.html