De ce ești singură, Virginia?


Ai 75 de ani, eşti singură, la pat, în grija cuiva care mai târziu se va bucura de casa ta. Ţi s-au dus anii, viaţa a trecut. Singură, la miez de zi şi noapte, îţi depeni amintirile. Ai avut șansă, peţitorii n-au lipsit. Eraţi doar tu şi mama ta. Tatăl a murit de tânăr, poate a fost mai bine aşa. Oricum nu te-ar fi salvat. Problemele erau între tine şi ea, el probabil nu s-ar fi băgat. Sau, mai rău, ar fi fost de partea ei. Mama-i mamă, îţi spunea toată lumea. Nu e fiinţă pe pământ care să te iubească mai mult ca mama. Lumea, din păcate, nu îţi spune că există şi altfel de mame, care voit sau nevoit îţi mănâncă sufletul şi anii.

www.DanielFoto.it

“Ăsta e prea scund”, îţi spunea mama; “ăsta e prea prost pentru tine, ăsta e prea urât, ăsta e divorţat şi dacă alta nu l-a mai vrut, de ce l-ai vrea tu?”. Cândva ţi-a mai spus ca ar fi fost bine dacă ai fi avut şi tu pe cineva. Aveai deja 40 de ani, pe vremea aceea erau mult prea mulţi pentru a mai lua în calcul o căsătorie. De copii, nu mai vorbim. „Eh, mamă, când am vrut i-ai gonit pe toţi”.

Continuarea o gasiti aici

Anunțuri